Uneori realitatea pare o glumă proastă. Dintre toate situațiile, cea în care te trezești dimineața și aflii că ți-au murit prietenii arși de vii este oribilă. Cam pe cât de oribilă este realitatea în care funcționează sistemul în România – cel în care mor oamenii nevinovați pentru ca cineva să mai ia o șpagă în plus, pe principiul „lasă bă că merge și așa”. Cel în care morții sunt de vină pentru că nu aveau ce să caute seara afară din casă, într-un club. Cel în care avem prea puține spitale, prea multe biserici, prea puțină revoltă în noi și 0 înțelegere pentru ce se întîmplă cu țara asta.
Altfel cum de stăm, inclusiv acum, liniștiți, fără să facem nimic?! Se discută pe rețele de socializare, suntem scandalizați, strigăm lupul! dar în practică nu se întâmplă prea multe. Morții tot morți rămân.
Ea este Mimi Voicu. Tânără, veselă, om bun și prieten de nădejde. Întotdeauna alături de tine, întotdeauna gata să te îmbrățișeze și să te facă să râzi. Arsurile ei au fost pe 80 % din corp, prea mult pentru a le face față. A murit în dimineața aceasta, avea 32 de ani. Când am cunoscut-o eu își făcea planuri pentru toamna aceasta, pentru următoarea călătorie.
S-a lăturat în mai campaniei #MandrudeRomânia. A venit într-un suflet pentru că era mândră de țara ei, de tradiții. A pictat băncile cot la cot cu noi, întrebând mereu cu ce altceva mai poate ajuta. Acum e doar un nume pe lista morților din clubul Colectiv.
Sunt încă blocată, năucită, neputincioasă. Un singur gând se repetă obsesiv: prea urât.Prea ca la noi!
Și mă întreb dacă toți cei implicați în această tragedie – de la proprietarii afacerii, funcționarii statului care au închis ochii la nereguli, primarul de sector care și-a băut liniștit cafeaua, polițiștii care au refuzat să ducă tinerii arși la spital, etc- au măcar un dram de remușcare? Dorm liniștiți știind că sunt zeci de mame care nu-și mai strâng copilul în brațe?
Le mulțumesc în schimb tuturor voluntarilor, celor care au sărit în ajutor, au donat sânge, au ajutat cu ce au putut și cum au putut. Ei au spălat o parte din rușine, au adus un dram de speranță în omenia și bunătatea românilor.
Pentru toți ceilalți, carea urmăresc din comoditatea fotoliului știrile, mulțumindu-se doar să critice și să comenteze, le urez să vadă adevărul, să lase sfinții și pe Dumnezeu în pace (Dumnezeu te vrea inocent, nu prost!), să conștientizeze cum stau lucrurile cu adevărat înainte de a mai muri și alți oameni. Pentru că data viitoare pot fi copii lor.
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS