Hotelul, situat pe una din străduţele din imediata vecinătate a Moscheei Albastre îmi lasă privirea să colinde către Bosfor. Deasupra acoperişurilor joase, linia apei este întreruptă de minaretele elegante ale moscheelor. Apoi, aerul pare să explodeze de chemarea prelungă a muezinilor. Rând pe rând, moscheele îşi cheama credincioşii la rugăciune. Şi preţ de câteva minute o nemişcare solemnă se lasă peste oraş.
Îmi este foame. Colindatul acesta prin oraș, mereu cu gândul la următorul obiectiv de văzut, m-a lăsat fără nici un dram de energie. Înapoi în Sultanahmet, încep căutarea unui loc pentru prânz. În această metropolă a contrastelor aroma platourilor aburinde te oprește locului într-o secundă. Să alegi dintre zecile de restaurante și tarase care te cheamă să guşti preparatele locale nu este însă ușor. Pe de altă parte, am oroare de restaurantele aglomerate din imediata vecinătate a obiectivelor turistice.
- Creața, ce-ar fi să încercăm străzile din spatele Moscheei Albastre?
Mă opresc locului. De ce nu? Colindasem pe ele ieri în drum spre hotel. Înguste, pietruite, străduțele urcă și coaboară purtându-te printre case vechi și restaurante ascunse privirii.
La câteva minute de mers de piața centrală un restaurant/ cafenea pe colţ de stradă ne atrage privirea. Are terasă la ultimul etaj și cumva, nu rezist tentației. La baza scărilor mă opresc. Picioarele îmi sunt dureroase și cele 5 etaje pe care le avem de urcat îmi încearcă voința. Ne încurajăm fără prea mare tragere de inimă și pornim urcușul în semiîntunericul coridorului îngust.
Sus, mi se deschide în faţă o privelişte uluitoare. De aici, oraşul se vede diferit, mai pitoresc şi mai misterios. La orizont, vapoarele taie linia apei, alunecând uşor către ţărm. Moscheele se conturează hipnotic în timp ce acoperisurile caselor, transformate în terase, sunt animate de agitaţia turiştilor în căutarea de locuri noi în care să-și servească prânzul. Mă așez la masă și zâmbesc. Nici că se putea un decor mai bun pentru o binemeritată odihnă.
Așadar iată recomandarea mea: uită de îmbulzeala pieței centrale și vino către străzile laterale de lângă Moscheea Albastră. Comandă un platou mare de mezze, un kebab și neapărat un fresh delicios de portocale sau de rodii.
Mai apoi cere un ceai, o cafea şi o narghilea și lasă-ți privirea să colinde liberă. De sus, orașul te surprinde cu priveliști minunate iar dacă alegi să iei cina la un astfel de restaurant, apusul de soare peste Bosfor îți taie respirația.
Mi-am zis că de această dată, la a doua mea vizită în Istanbul, voi avea timp să îl colind mai în detaliu. Însă orașul are 27 de districte, fiind una dintre cele mai mari metropole din lume. Să recunosc cinstit, ca şi prima oară, pașii mi-au fost ghidați către locuri ce m-au ţintui locului cu orele astfel încă nu am ajuns să îl cunosc pe deplin. Numai bine, motiv bun pentru a treia vizită la Istanbul :).
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS