Ancona, micul oras mare

Dacă ești cumva nedumerit ce se întâmplă cu destinațiile de vacanță mega populare și ai îndoieli în ceea ce privește o escapadă în Grecia, hai să simplificăm: vara asta mergi în Italia. Iată mai jos sugestia mea:

Ancona s-a născut din mare şi tot din mare începe şi aventura ta,  călător ce apuci pe un drum presărat la tot pasul cu vestigii ale trecutului. Te aflii într-una din puţinele locaţii ale Italiei în care te bucuri de frumuseţea mării evitând aglomeraţia gălăgioasă specifică unui oraş turistic. Capitală administrativă a regiunii Marche, Ancona deschide calea către Marea Adriatică, legănându-şi agale imensele vase de croazieră ce-şi încep călătoria către porturile animate ale Greciei sau Croaţiei.

Sever bombardat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, îngenunchiat de cutremurul din anul 1972, orașul s-a ridicat din ruine ajungând astăzi una dintre cele mai încântătoare aşezări de pe coasta Adriaticii. Grecii au fondat oraşul în anul 387 a.C iar originea sa se răgăseşte în porecla de “oraş doric“.

Ce să vezi în centrul vechi

Ca turist drumul tău începe întotdeauna din apropierea docurilor şi, lăsând portul în spate ajungi în Piazza della Repubblica, acolo unde Teatrul Muzelor tronează impozant, amintire vie a spiritul regenerator al oraşului. Piaţa este unul dintre cele mai frumoase locuri din împrejurimi şi se continuă, cu ajutorul străzii Gramsci, în stângă Teatrului, cu dalele pietruite ale pieţei Plebiscito, dragă anconetanilor sub numele de  Piazza del Papa sau Piaţa Papei, datorită imensei statui a papei Clement XII ce veghează atent asupra trecătorilor.

Oprește-te o secundă lângă frumoasa fântână arteziană din imediata apropiere a statuii, ale cărei decoraţiuni reprezintă, potrivit legendelor, capetele anconetanilor decapitaţi de-a lungul vremii. La ieşire din piaţă ai Palatul Mengoni Ferretti, Muzeul Oraşului şi Turnul Civic, ca mai apoi, în punctul cel mai înalt, să descoperi biserica Chiesa di San Domenico, ce găzduieşte tablouri de Tiziano şi Guercino.

Dacă apuci pe strada Pizzecolli, ajungi la porţile Palatului Palazzo degli Anziani, ridicat în anul 1270 şi reconstruit în 1647. Un popas îl faci la amfiteatrul roman şi, apucând pe strada Ferretti, admiri palatul cu acelaşi  nume, minunat exemplu de arhitectură specifica anilor ‘500, ce găzduieşte astăzi Muzeul Naţional de Arheologie. Strada se continuă către piaţa Senatului, biserica SS. Pellegrino e Teresa şi palatul arhiepiscopal – puncte de referinţă ale zonei, loc de odihnă şi reflectare.

Cu un ultim efort începi urcuşul pe colina Guasco până la catedrala S. Ciriaco, punctul cel mai înalt al Anconei, acolo unde ai o panoramă extraordinară asupra portului. Catedrala în sine este una dintre cele mai frumoase clădiri din Italia iar muzeul adiacent conţine numeroase opere de artă sacră, printre care şi câteva picturi de Rubens. Nu rata la coborâre piaţa S. Maria și Arcul lui Traian construit în 115 d.C. de către Apolodor din Damasc.

Pe unde să te plimbi în natură

În regiunea  Marche, munţii Apenini sunt vecinii cei mai îndrăgiţi ai anconetanilor. Formează graniţa de vest a regiunii şi sunt locul celor mai spectaculare panorame şi a celor mai fascinante parcuri naturale. Zeci de kilometri de natură neatinsă de mâna omului, cu marea udând prin valuri înspumate zidurile de piatră ale versanţilor. Parcul din munţii Sibilini adăposteşte Peştera Furiilor – Grotta delle Fate iar legenda povesteşte cum una dintre Furii s-a adăpostit aici după ce a fost alungată din lumea de dedesubt. MunteleVettore (2476 m), situate în mijlocul parcului este cel mai înalt vârf al regiunii iar porţiunile montane denumite Barba Diavolului şi Gâtul Iadului sunt de o frumuseţe dramatică şi uneori, periculoasă. Totuşi suntem în mijlocul unui paradis montan iar rezervaţia naturală Torricchio acoperă mai bine de 300 de hectare. Nu trebuie ratată o excursie în parcul Gola della Rossa-Frasassi, acolo unde poți admira vulturii aurii, bufniţele sau te poți plimba prin grotele Frasassi, cele mai lungi şi mai interesante grote din Italia, cu o înalţime pe alocuri de 240 de metri.

Plăcerea de a mânca bine

A găti în  Marche este un obicei cu rădăcini adânci în tradiţia ţărănească a locului. De la celebrele bastoncini di pesce (batoane de peşte) şi până la pastele cu fructe de mare, aici gătitul ca “la bunica acasă” este prioritar. Se folosesc doar produse proaspete, locale şi astfel s-a dat naştere bucătăriei marchigiano. Majoritatea platourilor conţin produse culese din natură precum ciupercile, guliile, nucile, ierburile de câmp şi, poate cea mai importantă componentă a locului – trufele. Reclamele luminoase te îndrepta către ristorante, trattoria sau osteria,  localuri unde se mănâncă bine şi unde propietarii se mândresc cu prospeţimea produselor pe care le servesc. În cazul în care vacanţa ta are loc la sfârşitul verii sau toamna, fii atent la panourile publicitare care anunţa evenimentele locale intitulate sagra – festivaluri dedicate mâncărurilor tradiţionale ale zonei.

Unde să mănânci în centru:

• Ristorante Passeto
• La Monetta
• Osteria Del Pozzo
• În port: La Terrazza

Locuri de vizitat:

•  Piazza del Plebiscito – Întreabă de piaţa “Papei” şi lumea îți va arăta drumul. Porecla se datorează impozantei statui a papei Clemente XII, ce veghează şi binecuvântează trecătorii cu binecunoscutul “salut citadin” încă din anul 1738
• Il Duomo – Adevărat simbol al Anconei, Domul, ridicat în anii 1128- 1189, priveşte înspre mare de pe colina San Ciriaco. Templu păgân la origini, catedrala creştină mai apoi, Domul reprezintă emblama oraşului, prin semnificaţia sa istorică şi religioasă. Cupola bisericii, păstrând trăsături gotice şi acoperită cu încrustaţii metalice este considerată de experţi drept una dintre cele mai vechi şi perfecte cupole din Italia.
• La Mole Vanvitelliana – Numit şi Lazzaretto clădirea, proiectată de arhitectul Luigi Vanvitelli în 1732 reprezintă un edificiu pentagonal, acoperind mai mult de 20.000 m². Construit pentru a proteja autorităţiile militare defensive de contaminarea cu boli contagioase a fost mai târziu folosit ca spital. Astăzi locul este sediul iniţiativelor culturale şi muzicale.
•  Fortezza Sangallo – Cunoscută şi sub numele de “Cittadella”  fortăreaţa, tăcută şi impozantă, veghează asupra oaraşului de mai bine de cinci secole.
• L’Arco di Traiano – Realizat în 115 d.c.de către Apollodor din Damasc în onoarea lui Traian, monumentul se găseşte în imediata apropiere a portului.