E cald și oricât aș încerca nu pot scăpa de nevoia de a fi în locuri răcoroase. La malul mării, vântul a uitat să adie iar căldura dimineții îmi încetinește pasul. Curând însă, înarmați cu apă și voință, pornim urcușul către Etna. Ca pasager, mă așez cuminte în scaun și privesc cu ochi mari peisajul din jur. Etna a erupt pentru prima dată acum 500.000 de ani fiind în prezent cel mai mare vulcan activ al Europei. Ai crede că locul nu este tocmai prielnic aşezărilor umane şi totuşi, Etna constituie una dintre cele mai dens populate regiuni ale Siciliei.
Chiar dacă erupţiile distrug culmile vulcanilor, Etna este cotat astăzi la peste 3.320 de metri și accesibil cu telecabina de la cota 2.000. Până acolo însă drumul este plin de curbe iar peisajul din jur te uimește. Este plin de verdeață, luxuriant. Pantele vulcanului, bine udate de izvoare, conţin unul dintre cele mai fertile soluri din lume, datorită cenuşei vulcanice bogate în minerale. Oamenii de aici se bucură de recolte îmbelşugate de legume, fructele cresc din abundență iar gustul strugurilor și viile sunt faimoase la nivel mondial. Când îți apar în față pădurile ce împrejmuiesc versantul, clatin din cap a mirare și realizezi că nimic din ceea ce vezi nu-ţi dă de înţeles distrugerile masive pe care acest ţinut le trăiește periodic.
Încet încet, fâşii de pietriş negru-maroniu rup verdele vegetaţiei. Suntem la jumătatea drumului și norii ascund vârful adormit al vulcanului. Curând, la o cotitură în deal, mă trezesc într-un adevărat peisaj selenar. Hipnotic, ireal, straniu. Aici sus, vegetaţia este lăsată în urmă iar vântul suflă tăios. Din când în când, gropi adânci, lăsate de escavatoarele care prelucrează roca, se cască în peretele vulcanului. Drumul se opreşte la cota 2000. La coborâre îngheț instant. Aaaa, păi cum era? Nu voiam eu un loc răcoros? Trecerea de la cele 27 de grade de la malul mării la câteva grade aici sus, îmi dă frisoane. 30 de euro mai târziu, cumpăr rapid un hanorac care să mă încălzească cât de cât. Așadar lecția numărul 1 – ia la tine un pulover, un hanorac, o geacă, altfel plătești scump.
Ca mine, probabil că pățesc majoritatea celor care nu știu povestea. La cota 2.000 o mulțime de magazine din lemn conțin hanorace și eșarfe. Scumpe dar n-ai încotro. Sunt urmate de magazinele cu suveniruri, aliniate cuminţi, sfidând vârful învăluit în ceaţă. Constituie o surpriză plăcută căci nu te-ai aștepta să le găsești aici. De la icoane lucrate în magmă, sticle de băutură și până la bijuterii scumpe din aur, împodobite, ai ghicit, tot cu magma, te năucesc înainte să-ți dai seama ce și cum.
Șocul a constat însă în milioanele de buburuze care acoperă pământul. Sunt peste tot și orice aș face, oricum mă mișc, calc pe ele. Sunt pe jos, pe versanţi, pe maşini, oriunde privesc un covor roșu mișcător. N-am mai văzut așa ceva nicăieri, niciodată. Mă pun la adăpost în interiorul magazinelor căci masacrul bietelor creature îmi zdruncină nervii. Vânzătoare pare obișnuită. Eu sunt încă șocată.
Majoritatea turiștilor se opresc la Cota 2000. Se plimbă printre magazine, iau prânzul la restaurant. Da, există unul însă este supra- aglomerat. Pentru cei curajoşi însă, telecabina te duce până la marginea craterului. O călătorie înceată şi lungă, însă o experienţă ce o trăieşti odată în viaţă. Faţă în faţă cu forţa sa distrugătoare, sentimentele de spaimă şi exaltare se amestecă, făcându-te să apreciezi fragilitatea vieţii. Călătoria înapoi o privești cu alți ochi. Etna şi Catania îți rămân impregnate în minte, o mărturie a forţei ucigătoare a naturii. În același timp, o dovadă a incredibilei reveniri la viaţă.
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS