Iată-ne ajunși din nou pe munte, veșnici drumeți îndrăgostiți de cărările ce ne poartă spre culmi. De data aceasta nu au fost cu noi doar cursanții școlii de ghizi Christian Adventure dar și circa 60 de turiști care ni s-au alăturat în drumeție. Gândul zilei: astăzi vom cuceri Vârful Păpușa (2391m). Acum, să vă spun o scurtă poveste despre cum este un drum pe munte, în plină primăvară.
Încep cu momentul în care a ajuns la Cabana Voina, unde ne înghesuim toți 144 de oameni în cele 100 de locuri și începem pregătirea cursanților, pentru a pleca înspre vârf. Hrăniți, îmbrăcați și plini de veselie, pornim călătoria.
Primul popas: Cabana Cuca, unde ne echipăm, dezechipăm (depinde de nevoi), ne umplem bidoanele cu apă de izvor și ne bucuram de peisajele de primăvară, o combinație de iarbă verde si zăpadă cu sunetul izvoarelor si pârâului din preajma cabanei.
Destul am zăbovit, să înceapă distracția!
Încet încet, ajungem în pădure, unde începe aventura…gheață peste tot. Acum fiecare urcă cum poate. Pe unii îi mai ținem de mână, pe alții îi ridicăm de jos, îi mai luam în brațe, mai cădem și noi, ce să mai…ne distram de minune J Parcă suntem în filmele din seria “Benny Hill”, unii pe jos, alții luau copaci în brațe și cu toții muream de râs.
3 ore de joacă prin pădure și ieșim la lumina soarelui mult așteptat pentru a începe partea grea a drumeției. O urcare unde mulți și-au cunoscut limitele, apoi și le-au depășit. La final, erau cu toții pe vârf. J deși au avut momente cînd nu credeau că mai pot ajunge acolo.
Peisajul și drumul au fost frumoase – până în clipa în care a apus soarele. Să recunosc drept luna era frumoasă ridicându-se deasupra munților, numai că începuse un vânt puternic și temperatura scădea din ce în ce mai mult. Pe vârf, îl aud pe colegul meu Cătălin spunând prin stație: “Termometrul meu arată -31 de grade”. Și chiar așa se simțea. Cei care au auzit acest lucru, păreau că li se înmuiaseră picioarele. Așa că am grabit pasul la coborâre pentru a ne mai încălzi.
Acum vine partea aceea de povestit mai departe. La un moment dat observ cum doi băieți țineau o fată de brațe și practic o cărau la vale, ca atunci când te-ai da pe gheață. Întreb ce s-a întâmplat, îmi spun că este doar obosită. Așa că stau cu ochii pe ei cam 20 de minute, să mă asigur că totul este în regulă. Două ore mai târziu, aflu că domnișoara obosită – de fapt adormise în timp ce o cărau cei doi. După o oră și ceva de somn, se trezește, vede că este cărată și începe să țipe: “Hei! Ce faceți?! Lăsați-mă în pace! Credeți că nu sunt în stare să merg pe picioarele mele?!” Mai zi ceva dacă poți J
O pauză scurtă la intrarea în pădure și începem iar distracția pe gheață (cred că am căzut de cel puțin 4-5 ori). Norocul meu că aveam un chec în rucsac care îmi mai amortiza căzăturile (l-am mâncat la cabană impreună cu colegii, ce a mai rămas din el după atâtea căzături).
La Cabană am poposit cu toții în jurul orei 01:00, direct în restaurant, pentru o masă caldă, cu povești, cântece de munte și amintiri ale experienței prin care am trecut. Cu peripeții pe care să le spunem mai departe.
Română
RSS