Aşa cum Dumnezeu a creat pământul în toată splendoarea sa, tot astfel, oamenii au creat, la rândul lor, locuri de o frumuseţe indiscutabilă pentru a se ruga lui. Aceste temple, aparţinând unor religii precum Buddhism-ul, Hinduism-ul, Sikhism şi Taoism-ul sunt atât de diferite architectural de majoritatea lăcaşelor de cult pe care le cunoaştem, încât, în prezent, s-au transformat în adevărate minuni ale lumii antice, devenind cele mai căutate atracţii turistice. De la ruinele celebrului Ankor Wat, la modernul Wat Rong Khun, acestea sunt doar câteva din cele mai uimitoare temple ale lumii:
Wat Rong Khun
Numit şi Templul Alb, Wat Rong Khun este situat în sudul provinciei Chiang Rai din Thailanda şi putem spune, pe drept cuvânt, că este diferit de oricare alt templu buddist din lume. Capodoperă a marelui artist thailandez, Chalermchai Kositpipat, templul, alb în întregime, e ornat cu mozaicuri de oglindă ce par să-i confere o aură magică. Wat Rong Khun este încă în construcţie, Chalermchai declarând că vor mai trece probabil încă 90 de ani pentru ca acest templu să fie terminat. Întregul complex, odată terminat, va cuprinde 9 clădiri şi fiecare dintre acestea va reprezenta o fuziune între arta buddista tradiţională şi cea modernă. În interior unele fresce te vă vor lua cu totul prin surprindere. Deşi majoritatea pereţilor sunt încă în lucru, cei care sunt terminaţi înfăţişează personaje din Matrix, Alien, Predator, Războiul Stelelor sau Superman. Şi dacă acestea nu te surprind, zecile de imagini înfăţişând arme şi rachete ce ţâşnesc din gura unor demoni moderni cu siguranţă nu vă vor lăsa indiferenţi. Fotografiatul în interiorul templului este însă strict interzis.
Prambanan
Localizat la aproximativ 18 kilometri de Yogyakarta, Indonesia, Prambanan, deşi nu este cel mai mare templu, compensează pe deplin prin frumuseţea arhitecturală a clădirilor. Construit în anul 850 CE şi alcătuit din 8 altare principale şi alte 244 mai mici, templul este acoperit cu sute de sculpturi miniaturale ce narează legenda reâncarnărilor zeului Vishnu, a aventurilor Regelui Maimuţă, întâmplările din Ramayana şi multe alte legende. Inclus în patrimoniul UNESCO, templul a suferit primele lucrări de restaurare în 1918. Cu toate că marea majoritate a sculpturilor de pe pereţii templului au fost furate de-a lungul timpului, Prambanan a supravieţuit vitregiilor sorţii. Zona centrală a complexului, constituită din 8 altare mari – candi – sunt primele care atrag privirile turiştilor. Numite Trimurti , acestea sunt dedicate celor trei zei hinduşi: Brahma – Creatorul, 
Vishnu- Protectorul şi Shiva-Distrugătorul. Dincolo de misticismul altarelor, complexul de la Prambanan păstrează vie legenda prințesei Larei Jonggrang transformată în statuie de piatră. Potrivit tradiţiei, ea este imaginea Durgei din partea de nord a templului de la Prambanan, dedicat zeiţei Shiva.
Taktshang Goemba
Mânăstirea Taktshang Goemba, cunoscută şi sub denumirea de Tiger’s Nest Monastery- Cuibul Tigrului- este situată la o înalţime de 900 de metri, pe muchia unui perete de munte în valea Paro, fiind unul dintre cele mai sfinte lăcaşuri de rugăciune din Bhutan. Legenda vorbeşte de Guru Rinpoche, cel de-al doilea Buddha, ce a zburat pe creasta muntelui, în spatele unui tigru, pentru a medita timp de trei luni într-o peşteră ce astăzi există în interiorul zidurilor mânăstirii. Peştera este considerată locul de naştere al buddhismului în Bhutan. Construită în anul 1692 şi restaurată în 1998 ca urmare a unui incendiu puternic, mânăstirea este astăzi închisă publicului larg. La doar 20 de minute de mers cu maşina din Paro sau în urma unui urcuş de două ore pe jos, cele şapte temple ale mânăstirii îşi aşteaptă în linişte pelerinii. Totuşi cei care doresc cu ardoare să viziteze interiorul lăcaşului sfânt, pot obţine o permisiune specială pentru a le garanta libera trecere. Ca în majoritatea templelor sfinte, fotografiatul este interzis.
Shwedagon Pagoda
Nimeni nu ştie exact când Shwedagon Paya a fost construită, însă vechile povestiri îi acordă o vechime de peste 2.500 de ani iar dovezile arheologice îi plasează începuturile între secolele VI şi X.Astăzi, când oamenii n umesc un lăcaş – “templul de aur”, de obicei clădirea este acoperită de o vopsea de culoare aurie. Când vine vorba însă de Shwedagon Pagoda, cuvântul aurit îi exprimă pe deplin realitatea. Templul este, ad literam, acoperit în aur.
În secolul XV, regina populaţiei Mon, Shin Sawbu a donat templului greutatea ei în aur, iar această tradiţie continuă şi astăzi, când pelerinii economisesc uneori ani întregi, pentru a putea lăsă, între zidurile templului, punguţe pline cu aur. Şi dacă acest lucru nu îți stârneşte curiozitatea, atunci poate cele 5.400 de diamante şi 2.317 de rubine situate pe acoperişul domului îți trezesc pofta de a păşi într-un loc cu adevărat preţios. Templul adăposteşte, de asemenea, şi una dintre cele mai sfinte relicve ale religiei buddhiste: opt şuviţe din părul lui Buddha. Shwedagon Zedi Daw sau Pagoda de Aur, o poți găsi în Yangon, Burma, cu intrarea păzită, de decenii, de doi lei mitici – chinthe. Vizitatorii trebuie să intre desculţi şi nu fi surprins de ritualul localnicilor de a se roti în jurul pagodei în sensul acelor de ceasornic (let ya yit).
Temple of Heaven
Temple of Heaven [Templul Raiului] este poate unul dintre cele mai cunoscute temple taoiste din sudul Beijingului, China. Templul a fost construit în secolul XIV de către împăratul Yongle din dinastia Ming, acelaşi împărat ce a construit în timpul domniei sale, Oraşul Interzis. Arhitectura templului este una destul de interesantă, toate reprezentările paradisului având o formă circulară, în timp ce la nivelul solului, tot ceea ce reprezintă pământul are o formă pătrată. Înconjurat de un parc cu o suprafaţă de 2.73 km², complexul cuprinde trei grupuri de clădiri, toate construite pentru a îndeplini criterii spirituale: Holul Rugăciunii Pentru Recolte Bogate, construit în întregime din lemn, la a cărui construcţiei nu s-au folosit deloc cuie; Holul Imperial al Paradisului The Imperial Vault of Heaven, clădire circulară înconjurată de un zid fin, Zidul Ecoului, ce poate transmite sunete joase pe distanţe destul de mari şi Altarul Circular …The Circular Mound Altar, locul în care împăratul obişnuia să se roage pentru vreme bună.
Cum în China antică împăratul era considerat Fiul Pradisului, întregul complex conţine structuri arhitecturale ce reprezintă uniunea Pământului cu Cerul. Toate clădirile din interiorul complexului au ţigle de un albastru închis, simbolizând paradisul iar Grupul Celor Şapte Stele de Piatră, situat la est de Holul Rugăciunii, repezintă cele şapte vârfuri ale muntelui Taishan, loc sfânt pentru venerarea raiului în China tradiţională.
Chion-in Temple
Construit în anul 1234 CE în onoarea fondatorului buddhismului Jodo – preotul Honen – lăcaşul te invită la linişte şi meditaţie. Astăzi, înainte de a ajunge în dreptul templului, vizitatorii trebuie mai întâi să treacă de poarta cea mai mare a Japoniei: Poarta San-mon. Înaltă de două etaje, poarta este depăşită în măreţie doar de clopotul templului: cântărind 74 de tone, clopotul necesită forţa a peste 17 călugări pentru a suna în timpul sărbătorii de Anul Nou.
Cea mai îndragită şi ciudată totodată caracteristică a templului Chion-in este însă podeaua “cântătoare” din Holul Adunării. Numită uguisu-bari sau podeaua privighetoare, construcţia de plăci de lemn a fost realizată astfel încât să scârţie la fiecare pas, pentru a alerta călugărilor, posibili intruşi. Chion-in (sau Chionin) în Kyoto este unul dintre cele mai sacre temple ale practicanţilor buddhismului Jodo din Japonia. În octombrie 2002, templul Chion-in a fost folosit în timpul filmărilor de la filmul Ultimul Samurai.
Borobudur
Când în secolul al XIX-lea, danezii au cucerit Indonezia, au descoperit ruinele unui masiv templu, ascunse adânc în inima junglei din Java. Complexul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest de provincia javaneză Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Construit în formă de piramidă, cu baza pătrată de 118 m lungime, templul are patru terase mărginite de basoreliefuri, deasupra acestora aflându-se alte trei terase sub forma unor cercuri concentrice.În mijlocul fiecăruia din aceste cercuri se află câte o sculptură care-l reprezintă pe Buddha. Gigantica construcţie, construită prin încorporarea a peste 2 milioane de metri cubi de piatră, conţine circa 2,700 de basoreliefuri şi 504 statui ale lui Buddha. Arheologii îl consideră un manual gigantic al Buddhismului, căci basoreliefurile sale descriu povestea vieţii lui Buddha, precum şi principalele sale învăţături. Pentru “citirea” cărţii, un pelerin trebuie să-şi croiască drum de-a lungul a nouă platforme şi să parcurgă o distanţă de peste 1 kilometru.
Considerat un “kumagara” (structură acoperită) şi acceptat a fi sălaşul lui Buddha Sakyamuni pe când se afla în pântecele mamei sale, templul a fost numit Borobudur, uniune de cuvinte provenite din limba sanscrită “Vihara Buddha Uhr”: mănăstirea budistă de pe deal . Uitat secole la rând sub straturi de cenuşă vulcanică, provenite de la vulcanul Merapi, Borobudur şi-a recăpătat măreţia în 1814, sub guvernarea lui Sir Thomas Stamford Raffles.
Harmandir Sahib
Harmandir Sahib sau Templul Aurit din Punjab, India, este cel mai sacru altar al ritului Sikhism. Pentru adepţii Sikh, Templul Aurit simbolizează libertatea infinită şi independenţa spirituală. Povestea templului începe cu liniştea îmbietoare a unui mic lac, atât de atrăgător, încât până şi Buddha venea aici să mediteze. Mii de ani mai târziu, Guru Nanak, fondatorul Sikhism-ului, a trăit şi a mediat în acest loc.Construcţia Templului Aurit a început în 1500, când cel de-al patrulea guru al Sikhism-ului a lărgit lacul, transfomându-l în Amritsar sau Piscina Nectarului Imortalităţii. Templul este decorat cu sculpturi de marmură, suflate în aur şi acoperite cu pietre preţioase. Harmandir Sahib sau Darbar Sahib aşa cu mai este cunoascut, templul se găseşte în oraşul Amritsar şi a fost construit ca loc de veneraţie, în care bărbaţii şi femeile deopotrivă, aparţinând tuturor religiilor, să se poată ruga în mod egal. Contrucţia templului a început în anul 1574 AD.
Templul Vishnu în Srirangam
Templul din Srirangam sau templul Sri Ranganathaswamy situat în oraşul indian Tiruchirapalli este unul dintre cele mai mari temple hinduse operative din lume, fiind dedicat zeului Vishnu, unul dintre cei trei zei ai religiei hinduse. Astăzi, complexul templului este imens, acoperind peste 63 de hectare, protejate de 7 ziduri concentrice, cel mai lung dintre ziduri întinzându-se pe o distanţă de peste 4 kilometriVishnu Srirangam este faimos pentru ale sale gopurams – intrările de sub piramidele colorate iar templul are 21 de gopurams, cea mai mare dintre acestea având peste 60 de metri înălţime. Este cel mai mare complex religios din India. Printre minunile templului se numără şi “holul celor 1000 de stâlpi sculptaţi” (în realitate sunt doar 953), a cărui existenţă în interiorul templului atrage anual mii de turişti. Templul găzduieşte de asemnea altare pentru diferite încarnări ale zeului Vishnu, printre care Sudarshana Chakra, Narasimha, Rama, cât şi zeci de altare dedicate sfinţilor principali ai tradiţiei Vaishnava. Lăcaşul este casa sectei tradiţionale Thenkalai din Iyengars, ai cărei adepţi pot fi uşor identificaţi prin litera “Y” pictată pe frunte.
Sculpturile colorate ale turnului Naanmugan Gopuram, ilustrând zecile de reâncarnări ale zeului Vishnu, au uimit arhitecţii, nu numai datorită faptului că reprezintă o extraordinară demonstraţie de artă ci datorită modului în care acestea sunt folosite ca o carte de istorie tridimensională a mitologiei hinduse. Aceste sculpturi minunate îndeplinesc însă un rol practic, acela de a transmite informaţii preţioase pe cale vizuală unei mari mase de adepţi hinduşi, în mare parte aliteraţi.
Angkor Wat
Ultimul dar nu cel din urmă, cel mai mare templu din istoria omenirii şi sursă de inspiraţie pentru nenumărate povestiri şi filme, templul din Ankor Wat, a fost construit la începutul secolului al XII-lea, în ţara care astăzi se numeşte Cambodgia.
Cel mai faimos templu al omenirii, a fost la origini lăcaş hindus, dar, în secolele XIV şi XV, pe când religia buddhistă lua amploare în Asia, a fost transformat în templu buddhist. Lumea occidentală a aflat prima dată de măreţia acestei construcţii din povestirile unui călugăr portughez, Antonio da Magdalena, care, vizitând templul în secolul XVI, l-a descris astfel ” de o măreţie atât de incredibilă încât nu poate fi transpusă în cuvinte, cu atât mai mult cu cât nu există în lume clădire care să i se asemene.Are toate turnurile, decoraţiunile şi finisajele pe care geniul uman le putea concepe” , iar adevărul definiţiei sale dăinuie şi astăzi. Pentru cei norocoşi îndeajuns pentru a vizita acest loc, ruinele de la Angkor Thom şi Bayon , două temple fantastice care serveau drept capitală a imperiului Khmer, completează imaginea geniului hindus.
Constituind principala atracţie turistică în Cambodgia, templul a fost construit ca reprezentare a muntelui Meru, casa zeilor din mitologia hindusă şi cuprinde galerii rectangulare pe o suprafaţă de 3.6 kilometri. Spre deosebire de restul templelor situate în Angkor, Angkor Wat este orientat către vest iar arheologii nu au reuşit încă să se pune de acord asupra semnificaţiei acestui fapt. Templul, construit pentru regele Suryavarman II, reprezintă astăzi mărturia incontestabilă a stilului arhitectural khmer, devenind unul dintre principalele simboluri ale Cambodgiei şi apărând pe emblema steagului naţional.
Română
RSS