Am auzit această zicală de atâtea ori încât acum, la 30 de ani și sute de kilometrii parcurși, mai bine cred în Moș Crăciun. Nu contează cât de mult mergi pe jos, tot la sală ajungi. Pe testate. Am făcut un experiment masochist în urma unui pariu la început de 2014. Un an de sală versus kilometraj benevol: de la muncă spre casă, la cumpărături, la luat copii de la școală. La sfârșitul celor 365 de zile eu aveam bătături și, adevărat, mersul sprinten, doar căpătasem experiență. Prietena mea avea însă acel tonus obținut prin exercițiu fizic, de îți venea să o strângi de gât de invidie. Așa că luna aceasta am schimbat foia și-am ajuns repejor la centrul de fitness. Ca să trișez puțin și să recuperez din handicap, am apelat la tehnologie și la prieteni – unde, când și cine ce a încercat în ultima vreme. Am ajuns astfel la NextFit, într-o seară rece, când mi-am făcut curaj să înfrunt traficul de pe Bulevardul Unirii.
Știi senzația acea când simți că ți se pregătește ceva și parcă nu știi dacă să încerci sau nu? M-a izbit subit când am văzut zâmbetul larg al instructorilor. Eram hotărâtă însă să nu dau înapoi. Așa că am stat cuminte cât m-au echipat . Mă simțeam cumva Bond 007 cât mi se punea costumul și benzile se strângeau bine în jurul corpului. La încălzire deja bravam – cum doar atât? Asta este tot? Aceste vibrații ușoare de masaj pe mușchi? Mihai Jidov – instructorul care îmi fusese repartizat continua cu zâmbetul larg în timp ce mărea frecvența vibrațiilor și schimba pașii antrenamentului.
20 de minute mai târziu, transpirată și pornită pe fapte mari, terminam exercițiile cu brio. Greuț către final dar suportabil mi-am zis. Erau doar 20 de minute totuși! La coborât scările spre vestiar, când mi-am simțit picioarele de plastilină și tremurând, am început să pricep de unde venea zâmbetul acela. Dar chiar și așa mi-am zis, cât de rău putea să fie. Avusesem antrenamente mai grele la alte săli de fitness încercate înainte, unde stăteam câte o oră +.
A doua zi n-am mai mișcat. De fapt, am făcut-o dar în stilul RoboCop. Urcatul scărilor a fost o adevărată aventură, la fel și așezatul pe scaun. Simțeam durîndu-mă mușchi pe care nici nu știam că îi am.
Pe de altă parte, după ce febra musculară s-a atenuat, avantajele s-au văzut rapid. După câteva ședințe și rezultatele sunt vizibile. Mai rămâne doar să negociez cu mine cantitatea de voință pentru a merge de fiecare dată la antrenamente. Acum știu ce reprezintă licărirea din zâmbetul larg cu care ești întâmpinat.
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS