Ţi s-a întâmplat vreodată să ai totul aranjat cu avionul şi cazarea dar să nu ai încă maşină închiriată?
Uite aşa eram noi cu o zi înainte de plecarea în Grecia, la mijlocul lunii mai. Altă varianta era să ajungem la aeroport şi să închiriem de acolo, dar poţi şti ce maşină îţi pică şi dacă mai apuci una? După câteva zile de căutări în care ori preţul nu era ok, ori nu răspundeau, etc, deci, sâmbătă dimineaţă, în timp ce îmi beam cafeaua, căutând la întâmplare, am dat de o firmă a cărui nume nu îmi spunea nimic. Am pus totuşi o întrebare, dacă au maşină de închiriat pentru a două zi.
În mai puţin de un sfert de ora am primit nu doar un răspuns, ci factură cu avansul de plata pentru categoria de maşină pentru care optasem. Costul total al închirierii era chilipir curat faţă de ce găsisem până atunci. Neavând alternativă mai bună, am făcut deal-ul plătind avansul simbolic. Nu aveam siguranţă că persoană cu care am luat legătură pe internet se va prezenţa a două zi în aeroportul din Salonic pentru a ne prelua către sediul firmei şi nici nu aveam siguranţă că era ceva ok, dar eram dispuşi să riscăm pentru o suma aşa de mică. Chiar eram curioşi cum vor decurge lucrurile.
Cum din Salonic trebuia să ajungem în Hanioti, aflat în Peninsula Kasandra, cam 90 km distanţă, ne făcusem socoteală cam aşa: dacă maşină era praf atunci măcar să ajungem până la hotel şi înapoi la aeroport, oricum ne costă mai puţin decât taxiul. Dacă era ok, atunci puteam să călătorim puţin.
A două zi, în aeroport nu ne aştepta nimeni 🙁 . Hai că ne-am furat-o! Ce credeam? Intrăm aşa pe net, dăm de unii, se dau serioşi, ne iau puţini bani şi gata, avem maşină? Am pus câteva întrebări şi noi, dacă ştiu de firma a
ceeia ceva şi atunci am primit şi explicaţia că de fapt am aterizat cu 10 minute mai devreme. Ne-am liniştit când fix la ora convenită, omul nostru a ajuns. Foarte politicos ne-a invitat să ne urcăm într-o maşină nou nouţă, roşie, pentru a merge la “office-ul” lui aflat în afară aeroportului.
După ce mi-am exprimat aprecierea faţă de maşinuţă lui, omul a virat dreapta în prima benzinărie întâlnită, spunându-ne că de fapt asta era maşină noastră. Am rămas cu gură căscată. După spusele lui, sediul de care ne tot zicea era la benzinăria unde oprisem! Formalităţile au durat fix 2 minute după care m-a lăsat vorbind, urcându-se într-o altă maşină ce venise să-l ia. Din mers ne-a aruncat: “Peste o săptămâna fix ne vedem tot aici cu plinul făcut”. Am rămas cu cheile în mâna uitându-mă când la maşinuţă roşie nou nouţă, când la omul nostru ce se îndepărta în trombă. Asta practic fugea. Era maşină de furat? Nu ştiam ce să mai cred, nu tu sediu, formalităţi, copie după permis, etc, mă rog ce mai trebuie. Nimic. Şi-a luat banii şi a plecat.
Într-un final am luat-o aşa cum a căzut: aveam maşinuţă nouă. Concediul s-a dovedit unul dintre cele mai reuşite din punctul acesta de vedere. Predarea maşinii nu putea să fie decât tot cu suspans dar asta îţi povestesc dată viitoare. Despre firmă, cum să-ți adaugi serviciul de închiriere al maşinii la pachetul turistic și închirieri mașină la preţuri foarte bune află mai multe pe Vacanţe de Vis.
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS