Să înfrunți viscolul pe creasta Parângului

Cursant vs instructor. Ce vă spunem noi la curs, cât rețineți voi.

Ceea ce vei citi mai jos este un exemplu perfect despre ceea ce înseamnă să urci iarna pe munte, cât de pregătit trebuie să fii – atât psihic cât și fizic – cum să nu te joci cu natura. Ceea ce noi vă predăm la curs sunt informații testate și documentate. Nu le tratați cu ușurință sau excursia propriu zisă se va dovedi o încercare care te va zdruncina destul de tare. Când nu poți să prevezi cât de rele sunt condițiile meteo, de exemplu, îți iei în calcul cele mai rele variante. La un monom de 90 de persoane, situația devine însă…de povestit. Dacă vă spunem să veniți echipați corespunzător pentru o drumeție pe creastă și un urcuș de 8 ore, vă rog nu veniți…cu trolerul! Adică da, bifat și asta, că le vezi pe toate. În plus pe viscol, ceață și – 10 grade, nu-i timp de glumă sau de stat la țigară. Ca să înțelegeți ceea ce vreau să evidențiez, îl las pe Octavian Oltean să vă povestească parcursul lui de la teorie la practică, în aplicația către creasta Parângului, din 23-25 ianuarie 2015.

“În ascensiunea spre Parâng de sâmbătă am tras câteva învăţăminte şi m-am gândit că v-ar putea fi şi vouă de folos:

• în prima parte a traseului, spre vf. Parângul Mic am cedat (dar nu de tot ) şi am rămas în spate la categoria leşinaţi. M-au luat “în primire” Doru şi Cristi Panait care cu o mâna îmi cărau rucscacul şi cu cealaltă mă trăgeau pe mine spunându-mi (de fapt urlând din cauza vântului) că nu mi-am ales bine locul în care să fac “popas” şi că mai e un pic până sus. Acum, deşi îmi simțeam ficatul urlând de efort, abia vedeam pe unde merg iar în minte mi se tot învârteau gânduri de genul: Gata! Până aici! Eu nu mai pot! Mă întorc la cabană! Muntele nu e de mine! Eu nu mai fac nici un pas! Cine dracu’ m-a pus să mă înscriu la ăştia?! — nu m-am gândit o clipă să renunţ.

Am continuat să merg cu paşi mici. Încet dar sigur.În tot acest timp îmi sună în cap vocea lui Cătălin Berenghi :”Gata? Nu mai poţi ? De ce nu mai poţi, mah ? Îţi dau formularul de retragere? Te-ai trezit la 5 dimineaţă că să mergi numai 2 ore? De ce nu mai poţi? Mişcă să vezi că poți! ”

Concluzia: atunci când crezi că nu poţi, depinde numai de ţine să-ţi dai seama că singur te limitezi de fapt şi doar CREZI că nu poţi, fiind de fapt capabil de mult mai mult(e)!

• merg de ceva timp pe munte şi credeam că ştiu mai multe.GREŞIT! Doar credeam că ştiu câte ceva.Sâmbătă tocmai am învăţat mai multe: ce înseamnă un traseu de iarnă pe ceaţă, viscol cu rafale puternice de vânt; ce înseamnă să vrei să mergi mai departe chiar dacă corpul, temporar, îţi spune că ar fi cazul să te întorci; ce înseamnă un monom de 90 de persoane care te îndeamnă că mai poţi; ce înseamnă o mâna de ajutor care să te ajute să-ţi dai seama că poţi singur de fapt.

Concluzia: omul cât trăieşte învaţă şi niciodată nu o să ştie destule.

• parte bună pe tot traseul – şi când eram leşinat şi după: când mi-am revenit NU MI-A FOST FRIG în 3 locuri esenţiale: la cap, la mâini şi la picioare datorită unui echipament adecvat. Dacă aş fi avut probleme şi cu frigul, pe lângă oboseală, în vreuna din cele 3 zone traversate, s-ar fi complicat un pic lucrurile.

ps.: deşi aveam cagulă la mine nu am catadicsit să o pun pe cap când am plecat. Am lăsat-o, ca berbecu’, în capacul rucascului. Noroc cu Doru:”N-ai fost mah la cursul de echipament ? Unde ţi-e cagulă?”)

Concluzia: trebuie acordat destul de mult interes la cursurile teoretice când se explică ce echipament este necesar. Chiar şi dacă mai este necesar un mic efort financiar pentru a putea avea un echipament complet şi adecvat, merită fiecare bănuț.

• când am ajuns la vf. Parângul Mic şi am început să-mi revin m-am bucurat că am reuşit să ajung până acolo. Știam că din acest punct traseu nu mai este aşa de pieptiş şi că tot ce a fost mai greu a trecut.Norocul meu că cineva a căutat traseul şi mi l-a descris înainte de a pleca. Mulţumesc M 🙂 !

Concluzia: este bine ca înainte de a pleca pe orice traseu să se studieze punctele importante ale acestui. Astfel, chiar dacă nu ştii de dinafară tot traseul, cele câteva obiective, vârfuri, intersecţii caracteristice  să le ţii minte pentru a-ți face o estimare personală cât ai parcurs din traseu, cât mai e până la final sau  până într-un alt punct intermediar.

La final vreau să le mulţumesc instructorilor de la școala de ghizi montani pentru “şuturile” pe care mi le-au administrat sub formă de încurajări când credeam că nu mai pot. Astfel am reuşit să ajung, pe picioarele mele, până la refugiul Carja şi înapoi la cazare.”

Concluzia nostră: La fel ca Octavian vei trăi pe munte o experienţă intensă, în care înveţi multe, despre tine și limitele pe care ți le poți depăși. Trebuie doar să CREZI și să VREI! Și pentru a evita momente grele, ascultă cu atenție teoria predată.  Îți poate salva viața când înfrunți stihiile naturii.

 

This post is also available in: Engleză