Îmi privesc prietenii luptându-se să înghesuie în portbagajul mașinii bagajele a 4 oameni. Ne-am pus în minte să ajungem la Durău, să petrecem weekendul la poalele Ceahlăului. Singurul dezavantaj la astfel de escapade în sezonul rece este cantitatea de haine groase cu care te înarmezi. Nu-I panică însă, o scoatem noi la capăt chiar și cu extra echipamentul pentru ședințele foto. Până la Durău ai un peisaj uimitor și este mai mare păcatul să-ți lipsească aparatul de fotografiat. De la Bicaz șoseaua te poartă în jurul lacului și trece pe la viaductul de la Poiana Teiului ( 800 metri lungime). Pe vreme bună poți traversa cu vaporașul însă iarna o lași mai moale, nu e cazul pentru o astfel de aventură.
“La Durău natura este cea care întreține fascinația turiștilor.”
Oprim mașina să ne mai dezmorțim puțin. În zonă se găsesc locuri excelente de cazare în hoteluri și cabane moderne iar în ultimii ani au apărut centrele spa și terenuri de sport. Cert este că staţiunea Durău este baza de plecare pentru drumeţiile în Ceahlău, cu trasee montane ce duc către cascada Duruitoarea sau la cabanele „Fîntînele” (1.240 m alt.) şi „Dochia” (1870 m alt.).
Trag adânc aer în piept. Zona e renumită pentru atmosfera ozonată, lipsită de praf și particule alergice. Așa că profit de aer curat să-mi mai curăț plămânii. La prânz ne-am propus o plimbare prin pădure. Mă uit către bocancii cu care sunt încălțată gândindu-mă că vor rezista cu brio la o drumeție pe zăpadă. Îmi amintesc deasemenea că munții de aici au un locuitor mai puțin prietenos – veninoasa vipera neagră. Buni bocancii și în astfel de situații deși aș evita să calc pe coadă o astfel de vietate. Când pornim din nou atmosfera se înveselește brusc. De la Cabana Fântânele vin vești că vremea este bună așa că putem porni pe traseu fără probleme. Ca fotograf, de pe terasa cabanei ai o privelişte grozavă spre Ceahlău, spre staţiunea Durău, Obcina Boiştea, Munţii Bistriţei şi valea pârâului Schit. Atât cât nu este ceață sau cer închis, fotografiile ies de senzație. Ceilalți doi prieteni care mă însoțesc vor să apuce traseul marcat cu bandă roşie până în zona deschisă numită Curmătura Piatra Lată. Aici este loc de popas și joacă: îți scoți trepiedul, fotografiezi monolitul denumit “Căciula Dorobanţului”, lacul de acumulare Izvorul Muntelui, staţiunea şi valea pârâului Schit.
Pe pârtia de schi Poiana Soarelui
Îmi simt genunchii cum tremură după primele ture. Iarna asta n-am ajuns prea des să schiez și acum mă resimt. Totuși nu mă pot plânge. Vremea ține cu noi, zăpada este numai bună iar pârtia, situată la poalele muntelui Ceahlau (la o altitudine de 800 metri), este folosită atât de începători cât și de avansați. Este practicabilă până în martie și dotată cu teleschi pe o lungime de 350 metri. Îmi mai dau câteva ore de distracție înainte de a mă retrage la cald în cabană.
Ce e de văzut în zonă
- Mânăstirea Durău, a cărei istorie începe în veacul al XVII-lea.
- Palatul Cnejilor(sec. XVII) ale cărui ruine impunătoare le găsești la circa 3 km de drum prin satul Schit.
- Masivul Ceahlău, parc natural și arie protejată de lege. Mergi la cascada Duruitoare (altitudine de 1.200 metri), la rezervația “Polița cu Crini” (370 ha) și urcă către cele 2 vârfuri: Ocolasu Mare (907 m) și Toaca (1.904 m).
| Uite 2 trasee de încercat1. Stațiunea Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Cabana Dochia ( practicabil tot anul).Diferența de nivel: 1.070 m, timp de parcurs: 3h-3h 15’2. Stațiunea Durău – Pârâul Rupturii – Cascada Duruitoarea – Poiana Scaius – Polița cu Ariniș – Curmatura Piciorul Șchiop – Cabana Dochia. Diferența de nivel: 1.020 m, timp de parcurs: 4h 30’
ps.: În cazul în care zăpada e prea mare și te împiedică să urci pe munte retrage-te la un vin fiert. E întotdeauna o idee bună. |
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS