Offroad către stâna Baiului

Sus pe cărare mașinile se luptă cu drumul înghețat. De o parte și alta copacii sunt afundați în zăpadă. Pe Transbai, iarna s-a instalat cu drepturi depline făcând drumul o adevărată aventură.  Din Bușteni primele 20 de minute par să treacă repede. Suntem echipați de off road însă cu toate eforturile și lanțurile din dotare, la mijloc de drum spre cota 1700 – unde eram așteptați la stână – gheața ne învinge.  După câteva încercări de a urca, ne lăsăm păgubași și chemăm ajutoare.

Când îți faci planuri să te înfrupți dintr-un bulz aburind  așteptarea de a fi salvat din mijlocul troienelor devine apăsătoare. Îmi simt picioarele înghețate însă pofta este mai mare. Nu intenționez să ratez un prânz la stâna Baiului pe vârf de munte. Spune drept, de câte ori ai o astfel de șansă?

Așa că râdem, glumim, facem fotografii. Curând, motorul unui Jeep Aro M461 se aude în liniștea pădurii. Când ajunge lângă noi, facem roată în jur. Fabricat în 69, “ n-are moarte” așa cum ne spune proprietarul. Ne îmbarcăm cu toți în spate (vreo 10 persoane!) și pornim urcușul anevoios spre culme. Nu mai este nevoie să spun cât de distractivă a fost partea aceasta J. Mai bine trec direct la momentul în care am oprit în fața stânei. Tot cerul părea să se fi deschis deoadată. Câinii de stână, dulăi zdraveni și lățoși, ne ies în întâmpinare lătrând. Dinspre grătarul aprins mirosul de carne prăjită umple aerul rece. Suntem la 1.700 de metri altitudine, într-o liniște asurzitoare. Nici țipenie de om în afara celor câțiva ciobani care gestionează așezarea.

„Poftiți la masă vă rugăm, tot ceea ce veți mânca este produs aici, în creierii munților”

Știți de câte ori apuc să aud această afirmație în capitală? 0 ! Cum să refuzi o asemenea invitație! Să știi că ceea ce ai pe masă sunt produse cu adevărat bio, lipsite de chimicale și arome artificiale. Prin urmare, dăm curs rapid propunerii. Platourile cu brânzeturi dispar primele. Atât de bun este cașcavalul încât ne luăm o porție zdravănă și pentru acasă. Prețul pe kg este acceptabil așa că fac provizii, să nu mai intru în supermarket în următoarele 2 luni. Prietenii mei devorează platourile aburinde cu carne de oaie, stropite cu tradiționala țuică fiartă sau vișinată ( pentru noi doamnele). Parcă timpul s-a oprit în acea amiază, atât de ireal pare acest loc. După prânz am dat o tură la fotografiat peisajul. Suficient cât să pășesc pe lângă cărare și să cad în zăpadă până la brâu. Maxim!

Cireașă de pe tort, dacă îi pot spune așa, a fost momentul despărțirii. Atunci ne-au apărut bacii în cușma mițoasă și noi am fost toți – oaaauuu! Material de poze, nu alta. Mai ales că nici unul din noi nu a ratat momentul de a ne fotografia purtându-le la rândul nostru. De Facebook, evident!. Din acelea în care știi că ești caraghios maxim dar merită fiecare clipă.

Așadar iată recomandarea pentru o zi la Bușteni: urcă la stâna Baiului pentru o masă să-ți meargă la suflet și o experiență de povestit mai departe.

This post is also available in: Engleză