Ca să citești ceva la Biblioteca Națională, îți iei liber de la muncă. Sau chiulești de la facultate.
Recunosc, nu mai fusesem de mult la bibliotecă. Însă, sunt și lucruri pe care Sfântul Google nu le găsește. Așa că am ajuns la Biblioteca Națională a României, într-o zi de vineri, cândva pe la 4 după-amiaza. Problema e că programul instituției e foarte scurt. Și în weekend nu se lucrează.
Scurt istoric:
Biblioteca Națională a României a inaugurată în aprilie 2012, cu surle și trâmbițe, după numai 25 de anișori de la începerea lucrărilor. Evident, pe vremea lui Ceașcă. Pentru a o termina până nu vine sfârșitul lumii, Ministerul Culturii a luat un împrumut de 200 de milioane de euro de la Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei. Și între noi fie vorba, Biblioteca arată foarte bine: structuri metalice, sticlă, lifturi elegante, mobilier nou, acces la internet de pe calculatoarele instituției, etc. Arată destul de futurist. In plus, biblioteca are și aparatură pentru nevăzători, care le permite acestora să “citească” o carte obișnuită.
Ora 16:05.
Intru în clădire, las haina la garderobă și mă duc glonț la ghișeul unde se fac abonamentele. Nu costă nimi, poza ți-o faci acolo, pe loc. Trebuie doar să completezi un formular de înscriere. Îmi fac abonamentul și ma duc la sala cataloagelor…electronice.
Ora 16:15
Dau căutare după cuvintele care ma interesau. Găsesc ceva cărți care păreau utile, dar ce să vezi? Cele mai multe nu aveau cotă. E drept, eu căutam ceva legat de economie. Pe alte domenii s-ar putea să nu fie lacune atât de mari. Mă duc să cer lămuriri.
- Nu vă supărați, vreau și eu cărțile astea și nu au cotă. Cum fac?
- Păi, acum li se pune cota.
- Și în 2 ani jumate de la inaugurare nu a fost timp?
- Durează lucrurile acestea. Sunt foarte multe cărți. Dacă vreți o carte fără cotă, trebuie să faceți o cerere.
- Cât durează până o primesc?
- Câteva zile, cam așa…
Nu am atâta timp. Și oricum, când spune “cam așa”, privirea doamnei se pierde în calendarul de pe birou…
Ora 16:40
Mă duc cu cele 5 cărți pentru care am cotă la sala de lectură. Completez niște fișe și mi se spune să aștept la o masă. “Mai retrasă”, vorba cântecului.
Ora 16:55
Doamna de la depozit vine cu 2 dintre cărți.
- Pe restul nu vi le mai caut că și așa închidem. Și nu mai aveți timp.
Femeia, pe la vreo 45 de ani, micuță și îndesată, are o privire resemnată și blândă. Cred că ar fi vrut să mă și mângâie pe frunte în timp ce-mi sugera discret să mă car mai repede. Totuși, era vineri…
- Păi, ceasul nu e nici 5 ?!
- La 6 închidem!
Doamna își șterge de pe frunte niște stropi de sudoare pe care eu nu îi văd, dar pe semne, dânsă îi simte. Deh, muncă asta de lămurire …
- Păi, de la cât la cât e programul? E mai scurt azi pentru că e vineri?
- Ah, nu… Luni, miercuri, și vineri, e de la 10 la 18. Marți și joi de la 12 la 20. Data viitoare încercați să veniți mai devreme.
Deci asta era! Trebuia să vin mai devreme! Să plec mai repede de la muncă! Sau după caz, ca un tocilar ce eram în studenție, să chiulesc de la facultate ca să învăț la bibliotecă. Sau aș putea să vin în weekend. Nu? Nu…
- Ah, vedeți că sâmbăta și duminică e închis.
Oricum, în weekend studenții merg în club. Ceilalți, batem covoare, facem piața. Nu avem timp pentru cărți în weekend, așa că nu e musai să pui bietii bugetari să vină la muncă sâmbăta sau duminica.
17:20
Termin de frunzărit cele 2 cărți și ma duc să xeroxez câteva pagini. Notta benne: în regulament scrie că ai voie să faci cel mult 30 de poze (ceva de genul) ale paginilor de care ai nevoie. Restul, se copiază cu echipamentul instituției.
- Bună ziua. Unde e xeroxul?
- Nu avem așa ceva….
Știți când în filme dă unul o replică de rămân toți fără cuvinte…? Și pe fundalul sonor se aud greierii…? “Cri-cri-cri”…
- Și eu cum fac?
- Puteți să fotografiați mai mult de 30 de pagini. Că nu vă verifică nimeni.
- Dar un scanner nu aveți? Am eu un stick la mine.
- Nu avem xeroxuri și vreți să avem scannere?
Corect! Din 200 de milioane de euro cât a fost creditul de la Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, n-au mai rămas bani pentru 2 copiatoare. Și ce e drept, în aprilie 2012 când i-au dat drumul, oamenii de la Ministerul Culturii au spus că serviciile vor fi puse la punct treptat. Și vorba aia, ce atâta grabă?
17:50
Îmi iau haina de la garderobă când în difuzoarele bibliotecii se aude un anunț care spune cam așa: “Dragi vizitatorii, biblioteca se închide. Vă așteptăm să veniți și mâine”. Numai că mâine e sâmbătă, și voi nu lucrați în weekend. Și între noi fie vorba, nici în restul zilelor nu cred să vă omorâți cu munca. Siktir.
Ce ati citi mai sus este o intamplare reala. Nici un personaj nu este fictiv. Concluzia zilei: du-te din timp si asigura-te ca nu stai prost cu nervi. Mai e mult pana departe!
This post is also available in: Engleză
Română
English
RSS